Zoulfa Katouh este o autoare canadiană de origine siriană, stabilită în Elveția, care a absolvit Facultatea de Farmacie. „Cât timp înfloresc lămâii” este romanul său de debut, o carte de o sensibilitate aparte, a cărei acțiune este plasată în mijlocul conflictului sirian, care a răpit nenumărate vieți începând din anul 2011. Scriitoarea transferă foarte mult din sine în personajul principal feminin, pornind de la pasiunile sale și mergând până la iubirea pentru țara natală. Deși aceasta nu a participat direct la evenimentele nefericite din Siria, a suferit alături de poporul său și a transpus această durere în paginile cărții sale, prin intermediul căreia militează pentru libertatea oamenilor, care au dreptul de a trăi o viață departe de ororile războiului. “Această carte s-a născut din durerea mea, din vinovăția mea, din iubirea mea, din suferințele mele, din visele și speranțele mele. Pe scurt, s-a născut din zonele vulnerabile ale inimii mele.” „Chiar dacă amănuntele prezentate în această carte au fost documentate și expuse la știri și pe internet timp de peste zece ani, sunt foarte mulți oameni care nu știu ce se întâmplă. Și din acest motiv, am dorit să le transpun într-o poveste. În cele din urmă, asta e viața umană: o poveste. Salama, Layla, Kenan și restul personajelor din această carte sunt fictive, dar ele trăiesc în fiecare sirian. Aceste lucruri s-au întâmplat – și continuă să se întâmple.”, afirmă autoarea. Protagonista cărții este Salama Kassab, o tânără care relatează din propria perspectivă impactul pe care mișcările sociale extrem de violente îl au asupra oamenilor nevinovați. Studentă în anul I la Farmacie, viața acesteia se schimbă total în momentul în care izbucnește conflictul între oamenii care aspiră la libertate și forțele dictaturii. Așadar, în urma nevoii de personal medical, după ce își pierde aproape în intregime familia, Salama îndeplinește rolul de medic în spitalul de campanie, fără pregătirea necesară, fără nici cea mai mică experiență și fără să se fi gândit vreodată că va ajunge în această situație la vârsta de 18 ani. „Cu un an în urmă, când Primăvara Arabă aprindea scântei în toată regiunea, Siria s-a agățat de speranța trezită în oameni și a început să strige libertate. Dictatura a dezlănțuit iadul. Și cum armata a vizat în mod deliberat medicii, au devenit la fel de greu de întâlnit ca sunetul râsetelor. Dar bombele nu s-au oprit, în ciuda lipsei de medici și, cu spitalul Zaytouna pe brânci, au avut nevoie de orice formă de ajutor la îndemână. Până și oamenii de la curățenie au fost promovați la gradul de asistent. Iar eu, cu un an de școală de farmacie în spate, am devenit echivalentul unui doctor cu experiență; când ultimul farmacist a murit strivit sub ruinele propriei case, n-a mai fost altă alternativă. N-a contat că aveam optsprezece ani. N-a contat că experiența mea se limita la cuvintele din manualele școlare. Totul s-a rezolvat când mi-au pus în față primul corp bandajat. Moartea este un dascăl excelent. Nici nu mai știu la câte operații am luat parte în ultimele șase luni, nici câți ochi am închis, oricum mai mulți decât mi-aș fi imaginat vreodată. Nu asta trebuia să fie viața mea.” Imaginile prezentate în scenele din roman sunt impresionante, iar durerea fizică se împletește perfect cu cea psihică. Salama găsește o modalitate de a conștientiza gravitatea situației, sau mai degrabă mintea sa face acest lucru, prin proiecția lui Khawf, cel care are grijă să îi amintească permanent fetei că are datoria de a se salva în primul rând pe sine. Din dorința de a-și proteja cumnata însărcinată, Salama încearcă să cumpere locuri pe o barcă destinată refugiaților, însă conștiința sa o face să oscileze permanent între datoria față de țară, față de oamenii aflați în nevoie și propria siguranță. Fata devine și mai nesigură atunci când îl întâlnește pe Kenan, un tânăr patriot, care crede în idealurile revoluției și îi inspiră convingerea că libertatea poate triumfa. Povestea de iubire construită în jurul acestor două personaje este una dintre cele mai sensibile scrise vreodată în literatura lumii. Ea oferă speranța, atât personajelor, cât și cititorilor, că iubirea este suficient de puternică încât să ia naștere chiar și în mijlocul atrocităților. Mesajul romanului este unul evident: „cât timp înfloresc lămâii”, povestea omenirii merge mai departe, indiferent de ce îi este dat să trăiască. Cartea este una complexă, plină de profunzime. În ciuda subiectului abordat, autoarea reușește să îmbine scenele dramatice cu cele pline de lirism și să ofere cititorilor un sentiment de încredere într-o mare de amărăciune. “Zoulfa Katouh ne amintește de puterea impresionantă a iubirii, a speranței și a tenacității, chiar și în circumstanțele cele mai disperate. O lectură sublimă, convingătoare, pe care nu vei putea să o lași din mână.” (Samira Ahmed, autoare de bestsellere New York Times)