Elif Shafak este una dintre cele mai premiate romanciere contemporane. A publicat 19 cărţi, dintre care 12 de ficţiune, printre care şi romanul „Insula copacilor pierduţi”, nominalizat la Costa Novel Award, RSL Ondaatje Prize şi Women’s Prize. „10 minute şi 38 de secunde în lumea asta stranie” a fost nominalizat la Booker Prize şi la RSL Ondaatje Prize şi a fost votat ca Blackwell’s Book of the Year. „Cele patruzeci de legi ale iubirii” a fost ales de BBC în Topul celor 100 de Romane care au Modelat Lumea Noastră. „Ucenicul arhitectului” a fost selectat să inaugureze clubul de lectură al ducesei de Cornwall, The Reading Room. Shafak are un doctorat în ştiinţe politice şi a predat la diverse universităţi din Turcia, SUA şi Marea Britanie, printre care St Anne’s College, Oxford University, a cărui membră onorifică este. Are şi un doctorat în litere obţinut la Bard College. Shafak este membră şi vicepreşedintă a Royal Society of Literature şi a fost aleasă în Topul BBC al celor 100 Cele mai Influente Femei. A fost membră a Weforum Global Agenda Council on Creative Economy şi membră fondatoare a ECFR (European Council of Foreign Relations). „10 minute şi 38 de secunde în lumea asta stranie” începe în mod surprinzător, cu scena în care trupul prostituatei Leila Tequila este aruncat într-o pubelă din Istanbul, după ce a fost ucisă. Pornind de la premisa că timp de 10 minute și 38 de secunde după moarte creierul uman funcționează încă pe baza amintirilor, cititorul pornește într-o călătorie în trecutul personajului principal, fiecare minut scurs marcând câte o etapă importantă din existența Leilei. Aflăm astfel detalii despre nașterea ei, despre familie - cu precădere despre cele două mame ale fetei -, despre cutumele religioase care ghidează viața tatălui și despre drama prin care trece Leila începând cu vârsta de 6 ani până când hotărăște să plece de acasă. În urma deciziei, ajunge la Istanbul, unde, din păcate, soarta îi este potrivnică în continuare, iar Leila ajunge fără voia ei să practice prostituția. Ca și în celelalte romane ale sale, autoarea iese în evidență prin capacitatea de a surprinde esența Istanbulului, orașul devenind el însuși un adevărat personaj al cărții, care guvernează viețile celor ce îl populează. Povestea curge în continuare, episoadele oscilând între prezentul povestirii și trecut, iar noi aflăm detalii despre noua familie a Leilei, cea pe care și-o alege singură de data asta și care este formată din cinci prieteni, fiecare dintre ei având propria istorie tristă, fiind cu toții vulnerabili, dar, în același timp, extrem de puternici împreună. Nalan, Sinan, Jameelah, Zaynab și Humeyra au ca scop să îi ofere Leilei o înmormântare decentă și să o îngroape altundeva decât în Cimitirul celor Singuri, un loc de veci pentru cei damnați, care nu își găsesc locul în societate și nici iertarea și înțelegerea acesteia. “În numai câteva luni fără vreo placă comemorativă sau vreo piatră funerară, mormântul femeii o să se piardă de tot în peisaj. În mai puțin de zece ani, nimeni nu o să mai găsească locul în care se odihnește, o să devină un număr din Cimitirul celor Singuri. Aproape oricine dintre cei îngropați în Cimitirul celor Singuri era, într-un fel sau altul, un paria. Mulți fuseseră ocoliți de familie sau de oamenii din sat sau de societate în general. Cocainomani, alcoolici, cartofori, infractori mărunți, vagabonzi, fugari, scursuri, cetățeni dispăruți, bolnavi mintal, epave, mame necăsătorite, prostituate, pești, travestiți, bolnavi de SIDA… Nedoriții. Toți ce considerați de societate niște paria. Lepre culturale.” Începe astfel o cursă contracronometru, în care cei cinci își riscă propria libertate din dorința ca măcar pe lumea cealaltă Leilei să i se facă dreptate. Romanul este unul extrem de complex, autoarea abordând numeroase teme, fără să aglomereze inutil, atrăgând atenția asupra multor aspecte ale societății orientale, pornind de la abuzul în familie și destrămarea acesteia, continuând cu nedreptatea unor tradiții sau reguli religioase, cu ilegalitatea care guvernează în Istanbul, evenimente sociale și politice, ajungând până la prietenie, iubire, spirit de sacrificiu, diversitate socială, rasială și de gen și, nu în ultimul rând, condiția femeii alături de a celor mulți, umili și necunoscuți. “Un roman luxuriant, senzual... Unul ce le împrumută o voce oamenilor pe care nu-i vedem, pe care ne ferim să-i atingem, celor abuzați și distruși, țesând cântecele lor dureroase într-o pânză minunată.” - Financial Times “Shafak scrie cu viziune, curaj și compasiune... un portret uluitor al unui oraș, al unei societăți, al unei mici comunități și al unui singur suflet.” - The New York Times Book Review „Un roman răscolitor, emoționant, magistral scris - și cu o galerie extraordinară de personaje care surprind diversitatea Turciei moderne. O capodoperă.” - Peter Frankopan