Matt Haig s-a născut în anul 1975 și este un scriitor și jurnalist englez care a scris atât cărți de ficțiune, cât și non-ficțiune, dar și cărți pentru copii. Dintre scrierile lui de succes pot fi amintite: „Umanii”, „Cum să oprești timpul”, „Câteva motive să iubești viața”, „Gânduri pentru o planetă nervoasă”, „Un băiat numit Crăciun”, „Fetița care a salvat Crăciunul” și, nu în ultimul rând, „Biblioteca de la Miezul Nopții”. „Matt Haig e unul dintre cei mai imaginativi scriitori ai epocii noastre. În acest roman, povestea e plină de învățăminte despre cât de important este să apreciem viața pe care o avem.” (The Independent) „Biblioteca de la Miezul Nopții” este un roman care poate fi considerat cu ușurință o carte de dezvoltare personală, având în vedere tema abordată, modalitățile prin care aceasta este ilustrată și mesajul transmis. Nora Seed are treizeci și cinci de ani și nimic din ceea ce a făcut în viața sa nu o mulțumește, ba dimpotrivă simte că a ratat nenumărate posibilități și că a dezamăgit multă lume, inclusiv pe ea însăși. În adolescență fusese îndemnată de tatăl său să practice înotul și chiar dovedea anumite abilități în această direcție care ar fi putut să o îndrepte spre o carieră sportivă de succes dacă nu ar fi renunțat. A cochetat și cu muzica, alături de fratele său, dar nici în trupa înființată nu a rezistat prea mult, a renunțat și la a compune piese din cauza faptului că nu fusese încurajată de logodnicul ei Dan în această direcție. Nici spre cariera de glaciolog nu s-a îndreptat, așa cum o sfătuise doamna Elm, bibliotecara școlii, poate singura persoană pe care Nora o simțise vreodată aproape cu adevărat. Deși a studiat filosofia, nu a practicat niciodată în acest domeniu, a refuzat-o pe Izzy, cea mai bună prietenă a ei, când aceasta a invitat-o să se mute alături de ea în Australia, s-a despărțit de Dan temându-se că nu îl poate face fericit, a refuzat invitația la o cafea a chirurgului care o îngrijise pe mama sa înainte ca aceasta să moară și a rămas permanent cu întrebarea „ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi acceptat?”. Pornind de la câteva evenimente precipitate care se adaugă la toate eșecurile sale pe până în prezent, Nora simte că nu mai este de folos nimănui și în mintea ei încolțește o idee care prinde din ce în ce mai bine rădăcini, căreia din nefericire îi dă curs, înghițind mai multe pastile. “Știa că ar trebui să simtă milă și disperare pentru motanul ei – și chiar o simțea –, dar mai era ceva. În timp ce se holba la expresia liniștită și încremenită a lui Voltaire – acea absență totală a durerii –, un sentiment inevitabil o cuprindea din întuneric. Invidie.” Doar că Norei i se mai acordă o șansă în timp ce se află la limita dintre viață și moarte, și anume posibilitatea de a alege dintr-o multitudine de variante ale propriei vieți, în timp ce se află într-o bibliotecă, la un miez al nopții încremenit în timp, alături de doamna Elm, printre rafturi care conțin doar cărți cu povestea vieții sale. Nora poate afla astfel cum ar fi arătat viața sa dacă deciziile ei ar fi fost altele și primește chiar șansa să trăiască existențele respective. Plecând de la propriile regrete, Nora alege pe rând cărți după cărți, în speranța că va găsi viața în care se va simți împlinită și fericită. Ideea romanului este una interesantă, iar firele narative ale fiecărei existențe extrem de captivante. La acestea se adaugă introspecțiile personajului, care se descoperă pe sine și sensul vieții sale, ajungând în urma experiențelor prin care trece să își dorească să trăiască. Interesant este însă ce viață alege dintre nenumăratele posibilități.