Freidoune Sahebjam a fost un ziarist, corespondent de război, de origine franco-iraniană care a trăit în Franța între 1933 și 2008. Ca scriitor, acesta și-a câștigat recunoașterea internațională cu volumul “Lapidarea Sorayei”, o poveste cutremurătoare, care, după ce a fost tradusă în limba engleză, a reprezentat baza scenariului pentru filmul „The Stoning af Soraya M” (2008). Cartea prezintă povestea reală de viață a unei tinere femei dintr-un sat din Iran, începând cu copilăria și până la moartea sa, în 1986. Soraya Manutcheri a avut o existență impusă de regulile unei comunități care desconsideră femeia, fiind condusă exclusiv de bărbați. La o vârstă fragedă aceasta a fost căsătorită forța cu un soț abuziv și în anii ce au urmat, Soraya s-a străduit să își crească exemplar copiii. În ciuda faptului că nu i se putea reproșa nimic, Ghorban-Ali, animat de planurile sale de a acționa ilegal pentru a se îmbogăți și pentru a urca pe scara socială, hotărăște că soția sa îi stă în cale. Astfel, pune la cale un plan diabolic, iar Soraya este acuzată de infidelitate, judecată și condamnată la ucidere cu pietre. Cartea impresionează prin duritatea subiectului, dar și prin detaliile cutremurătoare, naturaliste, pe care autorul le folosește pentru a vorbi lumii întregi despre barbariile unei societăți atât de îndepărtată de civilizație. Soraya nu are niciun drept la replică, în condițiile în care legea spune că dacă cineva acuză un bărbat de adulter trebuie să îi dovedească vinovăția cu fapte concrete, în timp ce o femeie acuzată de adulter trebuie să își dovedească nevinovăția cu fapte concrete. Așadar nimeni nu îi acordă femeii vreo șansă, iar Zahra, mătușa sa, singura care știe că aceasta este nevinovată, se vede neputincioasă în fața isteriei create. Mulțimea acționează cu o violență extremă, nevoia de sânge a acesteia nefiind justificată decât poate prin lipsa educației. Nici măcar propriul tată sau fiii săi mai mari nu concep că totul ar putea fi doar planul unui om diabolic, mai mult, așa cum cere legea, ei se află printre primii care vor arunca cu pietre în femeie, pentru a putea să își recapete astfel onoarea pierdută. Lentoarea cu care autorul prezintă evenimentele, un punct culminant reprezentat de lapidarea Sorayei care se întinde pe aproape trei capitole, curajul și demnitatea unei tinere femei fără nicio șansă de supraviețuire, mulțimea subjugată cu ușurință prin invocarea religiei, toate acestea imprimă adânc în sufletul și mintea cititorului tulburătoarea poveste despre cruzime, norme rigide și obiceiuri barbare, care, din nefericire, au fost transmise din timpuri îndepărtate până azi.