Stendhal s-a născut în Franța în 1783 și este un scriitor renumit în literatura lumii, cunoscut în primul rând datorită romanelor realiste “Roșu și Negru” și „Mănăstirea din Parma” unde analizează cu finețe sentimentele personajelor sale. În analiza psihologică pe care o realizează în operele de maturitate, Stendhal se inspiră din teoriile sale privind iubirea conținute în tratatul „Despre dragoste”, scris în perioada de început a carierei sale literare. La treizeci și cinci de ani, Stendhal o cunoaște pe Matilde Dembowski, de care se îndrăgostește, însă este respins de aceasta, motiv pentru care scriitorul va redacta o analiză „exactă și științifică” a iubirii. Eseul “Despre dragoste” teoretizează sentimentul pornind de la o tipologie a iubirii cu patru categorii: iubirea-pasiune, iubirea-capriciu, iubirea fizică și iubirea din vanitate. Autorul tratează în paginile cărții, într-o manieră apropiată de cea filosofică nașterea sentimentului de iubire, cristalizarea acestuia, gelozia care însoțește deseori iubirea, oferă de asemenea și leacuri pentru dragoste, toate acestea în Cartea întâi a volumului. Cartea a doua ne poartă prin diferite regiuni ale lumii, iubirea și căsătoria fiind urmărite în zone precum Franța, Italia, Anglia, Statele Unite, Arabia. Cartea care rezultă este așadar un amestec de considerații generale și obiective cu impresiile personale ale scriitorului, unde poezia, anecdota, psihologia și filosofia se împletesc armonios încercând să ofere o definiție a iubirii, deslușind astfel sentimentul misterios care a stat dintotdeauna la baza omenirii.