Zeruya Shalev s-a născut în anul 1959, în kibbutzul Kinneret. A obținut un masterat în studii biblice și apoi a lucrat ca redactor de literatură la editura Keshet. A debutat în anul 1988 cu volumul de poezii „Țintă ușoară pentru lunetiști”, apoi, în 1993, a publicat primul său roman, „Dansând, încremenind”. Au urmat numeroase alte romane apreciate de public și de critica literară, inclusiv două cărți pentru copii. În anul 2021, a publicat romanul „Destin”. Autoarea a primit de-a lungul carierei numeroase premii, iar cărțile sale au fost traduse în peste douăzeci și șapte de limbi. Considerată una dintre cele mai puternice voci ale literaturii israeliene actuale, Zeruya Shalev îmbină în romanul „Destin” soarta personajelor sale cu cea a țării în care acestea trăiesc. „Romanul-eveniment «Destin» este un roman politic, nu doar o foarte bună poveste de familie: despre întemeierea statului Israel și despre lupta acestuia pentru existență, despre semnificația războiului și a terorii.” (Der Tagesspiegel) Romanul se deschide cu scena în care o femeie bate la ușa soacrei sale pentru a înțelege de ce a fost părăsită de soț. Fără să-și clarifice acest aspect, Rahel își va continua viața, așa cum va face și soțul acesteia, pe căi separate. La șaptezeci de ani distanță, scena se repetă, dar de data aceasta femeia din spatele ușii este însăși Rahel, care ezită să îi deschidă ușa Atarei, fiica din cea de-a doua căsătorie a soțului ei care o părăsise cu mult timp în urmă. Atara se află la a doua căsnicie și simte că iubirea dintre ea soțul său Alex nu mai are aceeași intensitate. Se teme pentru fiul lor, Eden, care este soldat în trupele de elită israeliene și se întoarce acasă cuprins de cele mai negre gânduri. De asemenea, Atara transformă în obsesie dorința sa de a o proteja de suferință pe Abigail, fiica sa din prima căsnicie. Speră să găsească răspunsuri care să o ajute în propria viață de la femeia despre care află întâmplător că a fost iubită de tatăl ei, dar pe care acesta a părăsit-o cu puțin timp înainte ca el să se stingă din cauza bolii degenerative de care suferea, dar pe care nu a încetat nicio clipă să o iubească. Romanul are numeroase implicații psihologice, personajele sunt urmărite individual, ajungând rând pe rând în prim-planul narațiunii, însă soarta lor pare să fie guvernată de incapacitatea de a comunica, de a-și exprima verbal sentimentele. Există în roman două planuri bine definite. Cel al lumii exterioare, sociale, în care personajele încearcă să răzbească făcând față vremurilor și cel al lumii interioare, al prăbușirilor, suferințelor, dubiilor și întrebărilor fără răspuns. Pierderea, abandonul, neintegrarea, alegerile, dar și procesul vindecării, toate aceste teme psihologice își găsesc loc în paginile cărții, romanul devenind astfel un monument închinat feminismului, surprins în toată complexitatea sa și așezat cu măiestrie într-un climat politic și social tensionat. „Zeruya Shalev ne oferă un portret deopotrivă plin de iubire și crud al Israelului. O carte pe care o așteptam de mult, una care ocupă un loc decisiv între cele ale clasicilor literaturii israelite.” (Il Fatto) „Am citit romanul «Destin» cu răsuflarea tăiată și l-am terminat cu un sentiment de răscumpărare. Alături de Margaret Atwood și Alice Munro, Zeruya Shalev este una dintre cele mai importante autoare care scriu despre fricile, dorințele și nevoia de libertate ale femeilor.” (Eskol Nevo)