Autobiografia lui Jacqueline Pascarl, intitulată „Cândva am fost prințesă” este o carte impresionantă și emoționantă în același timp. Originară din Australia, Jacqueline a avut o copilărie nefericită, cu o mamă cu probleme psihice și diverși tați care au abuzat-o fizic și psihic. Tânăra fată de 17 ani se îndrăgostește de Bahrin, un student la Arhitectură din Malaysia. Mai târziu, află despre el că este un prinț al unui sultanat al Malaysiei, Terengganu, un ținut extrem de bogat în petrol. Îndrăgostită de acesta și fascinată de lumea exotică ce i se oferea, Jacqueline Pascarl se căsătorește cu Bahrin, însă treptat, viața sa devine un coșmar. Cititorul are posibilitatea să afle detalii despre religia islamică și despre modul în care femeile sunt private de drepturi. Este abuzată permanent de soțul ei, transformat peste noapte în tiran, și de familia acestuia și amenințată că va fi lăsată fără cei doi copii pe care îi avea împreună cu prințul. La 22 de ani decide să fugă în Australia cu cei mici, unde obține custodia, însă fericirea lor nu va dura mult, pentru că Bahrin îi răpește copiii și îi duce în Malaysia. Drama personală de până atunci devine o știre de senzație pe plan internațional, iar consecințele sunt extrem de grave, mama nemaiputând să își vadă vreodată copiii. Din dorința de a oferi copiilor săi adevărul despre cele întâmplate, Jacqueline acceptă îndemnul de a transforma drama vieții sale într-o carte. „Uneori, era mult prea dureros să scriu. În asemenea zile, zăceam în pat și doream ca întreaga lume să piară, pur și simplu; în altele, se prăbușea cerul pe mine și trebuia să pun cartea deoparte și să intru iar în vârtejul bătăliei pentru Iddin și Shahirah. Dar, până la urmă, din toată această confuzie a ieșit un lucru bun: îmi făcea bine să dau la o parte, unul după altul, straturile de durere și să descopăr în ce fel de femeie mă transformasem în urma experiențelor trăite.” – afirmă autoarea în prefața volumului.