Guzel Iahina s-a născut în anul 1977, în orașul Kazan, din Rusia, absolvind Facultatea de Limbi Străine a Institutului Pedagogic de Stat din Kazan, mutându-se apoi în Moscova, unde și-a completat studiile în domeniul scenografiei. După o carieră în relații publice și publicitate și numeroase colaborări cu reviste cunoscute, Guzel Iahina publică, în 2015, primul său roman, “Zuleiha deschide ochii”, inspirat din relatările bunicii sale, o învățătoare cu origini tătărești, care a fost nevoită să petreacă peste cincisprezece ai într-o colonie de muncă din Siberia. Al doilea roman al autoarei a fost publicat la distanță de trei ani de primul și a fost primit cu același entuziasm de public și de critica literară, ambele fiind premiate și traduse în zeci de limbi. „Copiii de pe Volga” prezintă într-un mod aparte, la granița dintre realitate și mit, povestea vicisitudinilor îndurate de coloniile germane de pe Volga, din anii 1920-1930. Autoarea își descrie astfel romanul: „Am vrut să vorbesc despre lumea coloniilor germane de pe Volga – vibrantă, aparte, plină de viață – o lume creată cândva de oameni veniți din altă țară și pierdută astăzi în negura timpului. Dar este și o poveste despre cum poate o mare dragoste să nască spaime în sufletul nostru și totodată să ne ajute să le depășim.” Jakob Ivanovici Bach, profesor în satul german Gnadental de pe Volga, duce o viață simplă și anonimă. Într-o zi, este chemat pe celălalt mal al fluviului Volga, care împarte lumea în două, pentru a preda lecții de germană unei tinere, Klara, fiica unui personaj straniu, Udo Grimm. Între cei doi se înfiripă o poveste de iubire care nu va fi cruțată nici de prejudecățile sătenilor, nici de istorie. Când revine în satul său, Bach constată că multe lucruri s-au schimbat, că ierarhiile nu mai sunt aceleași, iar lui i se va cere să scrie basme și povești despre locuitorii și tradițiile satului, moment în care pătrundem într-o lume magică din care însă nu lipsește adevărul crud al istoriei. „Importantă la acest roman este desfășurarea narațiunii de-a lungul graniței flexibile dintre basm și realitatea brutală. Una dintre scenele cele mai fascinante ale cărții este lupta interioară a lui Stalin cu adversarul său, Hitler. (…) Guzel Iahina ajunge la măiestria de a aduce laolaltă cât se poate de firesc caracterul minor al vieții de la țară și măreția istoriei universale. A rezultat un roman istoric captivant; dar, altfel decât s-ar aștepta, autoarea nu înfățișează o acțiune reală searbădă, ci o parabolă cu o privire mitică asupra lumii.” – Sächsische Zeitung